Ieri seara , eu cu Pati si Anto am stat, am mancat, am mai stat sa vorbim diverse...pana am ajuns sa compunem niste poezii. Fiecare zicea cate un cuvant, pana s-au adunat 6 : coaja, crepuscul, fir, stins, crapatura si bataie. Cu aceste cuvinte trebuia sa facem o poezie, individual, pe ce tema voiam.
Si uite asa poezia urmatoare a fost scrisa in momente de ras, de distractie, spre noapte, cand ne amuzam impreuna de orice, chiar si de un cuvant rostit mai stalcit sau de un ras cam prea galagios..
Acrul lamaii
Intr-o coaja de lamaie
O poveste acra mi se spuie.
Unde nu-i nici prea intuneric
Dar nici lumina nu-i prea-prea,
Pe pielitele lamaii un pui mic statea
Singur, pricajit si bun de nimic.
Ca un fir de ata un picior strivit avea
Statea plapand, facand nimic.
Un aer stins imprastia,
Acru si nelinstit.
In crepuscul l-am intalnit
Si doar atunci.
Doar printr-o crapatura l-am privit
Si doar atunci.
Singur, de tristete lacrima
Si gustul lamaii il dadea.
Ca-ntr-o bataie de joc,
Scuipa in gol stropi acri, pe loc..
Tremurand si sughitand,
Timpul ce trecea,
Pana lamaia se cocea.