"Vis in noapte. raiul"

Nimic incarcat, aglomerat sau supraluminat, ci mai degraba un loc simplu, in care nu exista nimic material, ce pot atinge. O multitudine de ganduri placute strigau din fiecare parte a corpului, sau mai pretentios, din fiecare parte a sufletului, a tot ce va tine de persoana mea.
Atunci, acolo ar fi locul ideal, spatiul in care nu mai simtim rau, stres, nervi, ironie, boala si crime, si suntem in sfarsit "acasa". Incantator este faptul ca putem sa relationam cu mii de oameni din trecut, chiar si din viitor.
Culori deschise dar si arzator de vii vor napusti spatiul infinit, in jurul meu plutind si nori albi-albi sub forma de scrisorele pe care sa le trimit celor dragi de pe Pamant simbolizand pacea si armonia.. Voi asista la vise placute ale oamenilor- as prefera mai ales ale copiilor-..poate voi interpreta roluri principale si nu as ascunde niciun strop de entuziasm din povestea fiecaruia.
Niciun fel de ura, dispret sau aroganta, nicio forma de rautate sau apasare asupra trupului nu vor exista acolo. Nici macar plansul. Ma voi intreba "Ce e lacrima, cine e ea?"
Ce voi face acolo? Poate cand voi ajunge in cer ma voi intreba invers: "Ce am facut pe Pamant?" O sa ezit putin, dupa care imi voi zice:"Daca viata de pe Pamant in comparatie cu cea vesnica este ca o picatura intr-un ocean, atunci e cazul sa ma gandesc la noua viata...vesnica viata..ultima viata...unica pentru care are rost sa traiesc.
Si de atunci nu ma voi opri sa strig de bucurie, sa cant de entuziasm si sa alerg in speranta de a oferi si celorlalti sentimentul de bucurie profund si uimitor de rezistent in momentele grele..
S-a deschis cerul.. O voce imi spune: "Bine ai venit, Amalia!" - eu raman pentru cateva secunde cu gura putin deschisa si incerc sa privesc undeva, orunde, insa e totul alb si pare a fi "nimic" ..sau "totul"! .. au aparut 5 linii verticale roz, apoi 3 cerculete verzi de nicaieri, si apoi o ceata parfumata ma inconjoara dandu-mi de vreo 3 ori rotocoale. Ceva cald am simit la picioare, apoi brusc a aparut un zambet . si inca unul. dar stai! inca 3! altul din spate, si altul din stanga! apoi unul mai mare, altul de cinci ori mai mare si inca unul chiar in fata mea a incheiat...:Spectacolul de bun-venit"-mi-am zis. Ce fenomen! Ce emotii! Cata pasiune in acest spectacol si cate ameteli grozav de incitante mi-au pricinuit numai niste zambete! curgeau ca "mierea calda", incontinuu, si totusi nu se temrina cantitatea de bucurie revarsata printre miile de zambete carora nici nu am reusit sa le verific exact numarul... si erau mai dulci ca orice dulceata cunoscuta, insa nu am apucat sa gust prea mult, fiindca acel zambet ultim, care mi-a aparut in fata, a fost numai de incitare, de prevestire a ceva ce va fi mult mai dulce de atat.
Orice va fi, trebuie sa vad tot si sa ascult fiecare sunet ,daca il pot numi sunet, a ceea ce se va mai petrece acolo. Coloane de ingeri si-au anuntat prezenta cantand ceva frumos, insa nu am inteles cuvinte, ci numai ceva ce iti provoca "fiori de fericire":"aeiii, oo, umii,ledaaai". Totusi, desi nu intelgeam mesajul vocal, imi transmiteau ganduri multe,multe, unul dupa altul care vorbeau despre cat de fericiti sunt sa ma vada si pe mine acolo,si imi aminteau ca desi sunt muuulti in cer,eu aveam un loc special.. Unul dintre ganduri ce imi alinta mintea era :"Canta cu noi si hai sa-L laudam!". Ciudat era ca simteam prezenta tuturor persoanelor pe care ii iubeam de pe Pamant, si dintr-o data, in intensitatea fericirii tainice, au aparut, rand pe rand, capete, capete, unele dupa altele, cu niste corupuri stralucitor de albe ale bunicului, bunicii, strabunicilor si, prin lipsa timpului, am reusit sa vorbesc cu toata lumea de acolo, da!, chiar cu toata!
La un moment dat am "dat mana" si cu un barbat care imi zicea ca a slujit lui Dumnezeu si mi-a povestit despre viata lui personala de pe Pamant..nu parea nici inalt, nici scund ,iar ca fatza avea altfel de fatza, nici macar nu avea urechi sau nari sau chestii din astea ce mi se pareau normale pentru oameni, fapt e ca nici nu sesizasem ca era.... tocmai Noe! Ce frumos era sa cunosti personajele biblice, dar si ceilalti erau toti un intreg si un glas..
Dar vai!, totul s-a stins brusc si nici nu am apucat sa il intreb de enigma mea.. si vroiam sa il intreb despre corabie, sa stiu din ce lemn a construit-o... vai! n-am mai apucat, nici macar albul nu s-a mai evidentiat! unde s-a dus albul acela imbucurator? hei, unde dispari asa?

..totul s-a stins incet,incet, si ajung sa vad doar negru, maro spre portocaliu-roz si ma scol.............. era o dimineata in care soarele deja ardea de nearbdare sa isi desfasoare parada pe bolta cereasca.. nu se poate! a fost asa incitant! trecuse atat de repede, si totusi foarte incet.

mai voiam.........